Cum să previi și să corectezi deficiențele de nutrienți ale canabisului

Deficiențele de nutrienți: cum să le previi și să le corectezi.

La fel ca noi, plantele de canabis necesită o dietă variată și sănătoasă pentru a supraviețui și a prospera. Acestea au nevoie de cantitatea potrivită de nutrienți pentru a îndeplini funcții fiziologice importante și, în cazul în care le va lipsi chiar și o singură piesă din puzzle, creșterea va încetini, iar randamentele pot fi afectate.

Din fericire, planta de canabis se pricepe să îți comunice ceea ce are nevoie. Dacă are loc o deficiență de nutrienți, aceasta trimite adesea un semnal - ofilire, decolorare, frunze răsucite - pentru a informa crescătorul că are nevoie de atenție.

Înainte de a discuta despre cum să prevenim și să corectăm fiecare deficiență de nutrienți, iată câteva lucruri importante pe care trebuie să le știi.

MACRONUTRIENȚI VS. MICRONUTRIENȚI

Macronutrienții sunt minerale de care plantele de canabis au nevoie în cantități mari. Acestea includ azot, fosfor și potasiu. La fel cum grăsimile, carbohidrații și proteinele formează piatra de temelie a dietei umane, canabisul are nevoie de aceste minerale importante în cantități mari pentru a realiza procesele cheie.

Micronutrienții sunt minerale și elemente necesare în cantități mult mai mici. Cu toate acestea, sunt la fel de vitale pentru sănătatea plantelor. Printre micronutrienți se numără fierul, zincul, sulful, borul și alții. Gândește-te la ele ca la minerale și vitamine în dieta umană. Nu avem mare nevoie de ele, dar fără ele, suntem mult mai expuși bolilor.

NUTRIENȚI MOBILI VS. IMOBILI

Înțelegerea diferenței dintre nutrienții mobili și cei imobili poate ajuta crescătorii să diagnosticheze deficiențele cu mai multă precizie.

Nutrienții mobili sunt minerale care pot fi transportate prin întreaga plantă în zonele care au cea mai mare nevoie de ei. De exemplu, fosforul depozitat în frunzele evantai mai vechi poate fi direcționat către o zonă mai nouă de creștere, dacă apare o deficiență. Prin urmare, deficiența unui nutrient mobil va deveni vizibilă mai întâi în zona mai veche de creștere.

Nutrienții imobili rămân blocați și plantele nu îi pot redistribui. De exemplu, dacă are loc o deficiență de zinc, semnele acesteia se vor manifesta mai întâi în zona nouă de creștere, deoarece planta nu își poate redistribui rezervele minerale.

PH-UL CONTEAZĂ

Solul tău poate conține toți nutrienții de care are nevoie planta ta, dar aceasta nu îi va putea accesa dacă pH-ul nu se încadrează în intervalul recomandat. Plantele de canabis prosperă într-un pH al solului între 6,0-6,5. Orice pH mai mic sau mai mare va afecta rădăcinile plantei, care se va chinui să absoarbă nutrienții cheie – un fenomen cunoscut drept blocarea nutrienților. Spălarea regulată a plantei poate împiedica acest lucru. Fii cu ochii pe valorile tale folosind un pH-metru. De asemenea, poți modifica pH-ul solului folosind aceste tehnici.

ALEGE CALEA ORGANICĂ

Progresele în știința solului au arătat că rizosfera (zona rădăcinii) este plină de viață. Aici, o rețea complexă de microorganisme funcționează sinergic cu sistemul radicular. Solul are nevoie de un echilibru optim de bacterii și ciuperci pentru a descompune materia organică și pentru a elibera substanțele nutritive pe care le pot folosi plantele.

Cei care se concentrează pe compost și construiesc un sol viu asigură prevenirea pe termen lung a deficiențelor de nutrienți și susțin biodiversitatea înfloritoare în rizosferă. O astfel de viață benefică poate contribui la randamente incredibile.

Crescătorii pot lua și măsuri mai directe pe termen scurt. Pulverizarea pe frunze poate fi administrată ca o soluție rapidă atunci când plantele pierd unele substanțe nutritive. Acest mod de hrănire ocolește rădăcinile și permite absorbirea nutrienților direct prin frunze.

CUM SĂ PREVII ȘI SĂ CORECTEZI DEFICIENȚELE DE NUTRIENȚI

Mai jos, îți prezentăm o listă cu deficiențele cheie de nutrienți care ar putea apărea atunci când crești canabis, precum și modurile în care poți să le previi și să le corectezi dacă te vei confrunta cu acestea.

NITROGEN (AZOT)

Un macronutrient mobil, azotul joacă un rol major în fotosinteză și în formarea proteinelor vegetale vitale. Carența de azot poate duce la îngălbenirea sau/și căderea frunzelor mai vechi, la decolorarea întregii plante și la randamente reduse.

FOSFOR

Fosforul acționează ca macronutrient în planta de canabis. Fiind un nutrient mobil, plantele pot direcționa mineralul către zonele care au cea mai mare nevoie de el. Fosforul joacă un rol esențial în fotosinteză și sinteza proteinelor și este o componentă crucială a ADN-ului. Deficitul de fosfor se poate manifesta sub formă de tulpini roșii/violet, pete maronii pe frunze și frunze uscate.

POTASIU

Potasiu: al treilea și ultimul macronutrient. Ajută la reglarea absorbției de CO₂ și joacă un rol în fotosinteză. Fiind un nutrient mobil contribuie și la producerea de ATP (unitatea celulară de energie). Deficiența de potasiu apare sub formă de vârfuri și margini de frunze maro și galben, frunze răsucite și întindere.

CALCIU

Critic pentru sănătatea plantelor, acest micronutrient imobil ajută la menținerea structurii pereților celulelor plantei. Deficitul de calciu poate duce la o zonă nouă de creștere - vârfurile rădăcinii și frunzele tinere – care se va forma incorect și se va deforma.

SULF

Deși este necesar în cantități foarte mici, acest nutrient cheie imobil contribuie la formarea enzimelor și proteinelor vitale. O deficiență de sulf va duce la îngălbenirea zonelor noi de creștere și la decolorare pe partea inferioară a frunzelor.

MAGNEZIU

Fără acest micronutrient mobil, fotosinteza nu ar fi posibilă. Mineralul se află în centrul moleculei de clorofilă și îi permite să absoarbă lumina. Carența de magneziu va avea ca rezultat o creștere mai redusă, cu un aspect inferior. Frunzele se vor îngălbeni, se vor usca și, eventual, vor deveni maro.

FIER

Fierul joacă un rol esențial în formarea clorofilei. Elementul face parte și din mai multe enzime și câțiva pigmenți importanți. În general, acest micronutrient imobil ajută plantele să efectueze procese metabolice și de formare a energiei. Dacă planta ta are deficiență de fier, vei observa că zonele noi de creștere din partea de sus a plantei au o nuanță de galben intens.

MANGAN

Manganul nu primește prea multă atenție în lumea cultivării canabisului. Cu toate acestea, acest micronutrient imobil joacă un rol fundamental în fiziologia plantei. Ajută fotosinteza, respirația, asimilarea azotului și alungirea celulelor rădăcinii și protejează rădăcinile de microbii dăunători.
Deficiența de mangan va apărea ca o decolorare în verde deschis lângă baza unei noi zone de creștere. În cele din urmă, aceasta se întinde până la vârfuri și vor începe să apară pete maronii.

BOR

Borul funcționează alături de calciu pentru a da integritate pereților celulari ai plantelor și pentru a contribui la diviziunea celulară. Crescătorii îndrăgesc acest nutrient imobil și pentru că ajută la procesul de polenizare. Lipsa borului va duce la simptome de carență, cum ar fi lipsa turgorului, fertilitate redusă, creștere vegetativă slabă și oprirea meristemelor. Zonele noi de creștere se vor răsuci, frunzele de zahăr se vor ofili și frunzele vor prezenta o decolorare maroniu-gălbuie.

MOLIBDEN

Un alt nutrient mai puțin cunoscut, molibdenul, ajută la formarea a două enzime esențiale, care transformă nitrații în nitriți și apoi în amoniac. Plantele îl folosesc pe acesta din urmă pentru a produce aminoacizi, care, în cele din urmă, devin proteine. Dacă plantele tale au carențe de molibden, vor începe să prezinte o decolorare roșie și roz la marginile zonelor noi de creștere. Frunzele vor începe, de asemenea, să devină galbene și pătate. Din fericire, deficitul de molibden este destul de rar.

ZINC

Plantele nu au nevoie de mult zinc, dar dacă acesta nu este prezent în sol, se vor îmbolnăvi. Zincul formează părți ale proteinelor, membranelor și hormonilor de creștere. Acest micronutrient imobil reglează, de asemenea, funcția enzimatică și stabilizează ADN-ul și ARN-ul. Ce se întâmplă când lipsește zincul? Simptomele carenței de zinc se manifestă prin încetinirea creșterii; distanța dintre noduri se micșorează, iar frunzele vor avea un aspect încrețit și galben. În cele din urmă, frunzele noi vor avea vârfuri îngălbenite și ruginii.